Vinul, care în Cuvânt reprezintă comuniunea cu bucuriile lumii, duce la batjocură (v. 1; citiţi Isaia 28.7,14).Multe persoane nu ezită să-şi proclame propria bunătate (v. 6) sau moralitate (v. 9; comp. cu 1 Ioan 1.8,10), dar prin aceasta ei dovedesc că nu-şi cunosc deloc inima firească. Numai omul cel nou (numit în v. 7: „cel drept“) poate să placă lui Dumnezeu, umblând în credincioşie şi integritate. Să apropiem versetul 10 de Deuteronom 25.13-16: „Să nu ai în sacul tău două feluri de greutăţi, una mare şi una mică, … să ai o greutate plină şi dreaptă…“. În practică, aceasta ar putea corespunde, de exemplu, la a nu judeca cu indulgenţă propriile greşeli, iar cu asprime pe ale altuia.Acum ne aflăm în faţa versetului 11. Oricât de tânăr ar fi un creştin, el este chemat să se facă cunoscut ca ceea ce este. Nu atât prin cuvinte, cât mai ales prin purtarea lui: aceasta trebuie să fie deopotrivă curată şi dreaptă, înlăturând orice atitudine agitată şi nesănătoasă, precum şi orice formă de înşelătorie! O asemenea purtare va fi remarcată, pentru că va contrasta cu comportamentul îndoielnic sau necinstit al multor colegi. Domnul să ne ajute pe toţi să-I fim martori curajoşi, luând ca model credincioşia pe care numai El a împlinit-o în mod perfect (v. 6b)!