Aici începe cea de-a treia parte a cărţii. Slujitorii lui Ezechia – ai acestui împărat care a făcut ce este bine şi drept şi adevărat, … acţionând din toată inima potrivit legii şi poruncilor (2 Cronici 31.20,21) – au aşezat pe primul loc cele cu privire la împăraţi: gloria lor (v. 2: care nu este nicidecum cea din 2 Cronici 32.27), inima lor (v. 3), tronul lor (v. 5), ceea ce se cuvine în prezenţa lor (v. 6). Majoritatea acestor proverbe se slujesc de comparaţii poetice, pentru a ne ajuta astfel să le înţelegem şi să le reţinem mai uşor.Versetele de la 8 la 10 ne invită să acţionăm cu prudenţă şi cu discreţie faţă de aproapele nostru, de teamă să nu fim apoi daţi de ruşine.Versetele de la 11 la 15 vorbesc despre cuvinte. Un cuvânt potrivit este un rod al dreptăţii divine (aur), întotdeauna însoţit însă de har (argint). Chiar dacă este vorba de o mustrare, cuvântul va trebui să aibă preţ pentru urechea care ştie să asculte (v. 12).Versetul 13 ne aminteşte ceea ce trebuie să fim: soli credincioşi. «Dacă ne achităm cu credincioşie de solia pe care Dumnezeu ne-a încredinţat-o, aducem nu numai înviorare celor care o primesc, ci şi satisfacţie pentru inima Celui care ne-a trimis. Ne gândim noi suficient la aceasta?» (H.R.).