Aici vedem într-un mod profetic rămăşiţa iudaică înainte de intrarea ei în Împărăţia de o mie de ani. Aceşti iudei credincioşi privesc înapoi la timpul dureros de necaz, când li se părea că împotrivitorii i-ar fi înghiţit de vii.Expresiile folosite în versetele 3-5 sunt foarte puternice. Ele se referă la pericolele extraordinare prin care acea rămăşiţă va trece: din afară strâmtorare din partea asirianului împreună cu alte naţiuni, iar în ţară din partea antihristului. Primii au fost dintotdeauna duşmanii conspiratori ai lui Israel, iar al doilea, profetul mincinos, este cel mai groaznic persecutor al tuturor celor care nu vor accepta semnele fiarei. Dar în mijlocul acestor împrejurări foarte dure, aceşti iudei credincioşi privesc în sus la Domnul, iar încrederea lor nu va fi dată de ruşine. Ei se pot lăuda: „Binecuvântat să fie Domnul, care nu ne-a dat pradă dinţilor lor!“Versetul 7 cuprinde o ilustrare frumoasă a ceea ce şi noi putem experimenta când ne încredem în Domnul. Cât de adesea întinde păsărarul, satan, în ascuns cursele sale – totuşi, în zadar pentru cel care stă în apropierea Domnului!