Acest psalm îl citim adesea. Când savurăm clipe de părtăşie binecuvântată, facem trimitere la versetul 1: „Iată ce bine şi ce plăcut este să locuiască fraţii uniţi împreună!“ Pe de altă parte simţim un sentiment de dor dureros după realizarea acestor cuvinte în caz că lipseşte părtăşia dintre noi.Dacă acordăm Persoanei Domnului Isus locul care i se cuvine, atât în viaţa noastră zilnică, dar şi în Adunare, vom locui mereu uniţi împreună. Aceasta este dorinţa Duhului Sfânt, care doreşte să ne îndrepte mereu privirea spre Domnul.Aceasta are loc în mod deosebit în prima zi a săptămânii, când ne adunăm pentru adorare. Adunaţi la Masa Domnului, noi suntem preocupaţi cu El; Duhul Sfânt ne prezintă o slavă după alta, iar cu o singură inimă, dintr-o singură gură Îi aducem Lui mulţumirea şi lauda care i se cuvin. Vedem aici starea normală duhovnicească şi practică, în care trebuie să sărbătorim ziua Domnului.Cu privire la versetul 1, în care se scoate în evidenţă în mod deosebit valoarea armoniei între fraţi, cineva scria: „Noi vorbim mult despre părtăşie. Să ne ferim ca să facem din aceasta ceva doar de suprafaţă; aceasta ar conduce spre un formalism rău şi spre profanarea unui lucru sfânt... Această armonie, această părtăşie se savurează în măsura în care veghem asupra noastră şi stăm în apropierea Domnului.“În următoarele versete citim despre „untdelemnul preţios“ şi despre „roua Hermonului“. Untdelemnul este un simbol al Duhului Sfânt, pe care Domnul, după ce S-a întors la Tatăl, l-a trimis jos (a se vedea Ioan 16.7). Acest „untdelemn preţios“ curge pe marginea veşmintelor marelui preot; recunoaştem aici partea prezentă a credincioşilor, care sunt văzuţi locuind uniţi împreună, cu dorinţa de a- L înălţa pe Domnul. „Roua Hermonului“ vorbeşte despre binecuvântarea care coboară de la Hristosul preamărit spre ai Săi. În El este totul desăvârşit; depinde de noi dacă punem în practică aceste lucruri preţioase care sunt exprimate în acest psalm.