Avem în acest psalm o anexă la cântarea treptelor. În Psalmul 134 slujitorii Domnului sunt îndemnaţi să-L binecuvânteze pe Domnul, dar aici psalmistul le pune în gură cuvintele pentru a exprima lauda Lui.Din acest context putem învăţa ceva, pentru că vrem să aducem cu bucurie Dumnezeului nostru şi Tată şi Domnului Isus laudă şi mulţumire. Binecuvântarea nu este aici ceva vag, nedefinit. După îndemnul general spre laudă găsim multe amănunte care sunt transcrise din nou exact. Duhul Sfânt vrea să ne înveţe prin aceasta cum să privim în tărâmul dragostei, harului, îndurării şi bunătăţii lui Dumnezeu, iar cu cât vom cugeta mai mult la ele, cu atât mai clare forme va lua mulţumirea noastră. Noi facem bucurie inimii Tatălui nostru ceresc, dacă cu privire la bunătatea Lui enumerăm fiecare binefacere cu care ne-a înveselit adesea. Ele sunt mai numeroase decât am putea gândi. Vrem să ne preocupăm cu ele mai intensiv, şi ca urmare a acestei preocupări să-i arătăm mai mult mulţumirea noastră.