Acest psalm dă avânt laudei universale. Ea va răsuna şi în ceruri (v. 1-6) şi pe pământ (v. 7-13). Ce concert de proporţii, la care fiecare făptură va avea o notă de interpretat! Dar cum să înţelegem că până şi lucrurile materiale sunt chemate să se alăture acestei simfonii? (v. 3, 7…). Romani 8 ne învaţă că, de la cădere, „creaţia a fost supusă deşertăciunii“ şi că omul nu se foloseşte de ea decât pentru a se glorifica pe sine. Va veni însă clipa când, în sfârşit „izbăvită din robia stricăciunii“, creaţia Îl va glorifica numai pe Dumnezeu (Romani 8.20,21; Isaia 55.12,13). „Suspinele“ de acum vor face loc unei satisfacţii plenare. În felul ei, creaţia va istorisi gloria lui Dumnezeu, iar glasul ei va fi auzit (Psalmul 19.1-3). Va preamări deopotrivă pe Creatorul ei şi pe Eliberatorul ei, pe Acela care a făcut-o şi pe Acela care va face posibilă, prin crucea Sa, „aşezarea din nou a tuturor lucrurilor“ (Fapte 3.21).Versetul 12 ne aminteşte de frumosul răspuns dat de Moise lui Faraon: „Vom merge cu tinerii noştri şi cu bătrânii noştri, cu fiii noştri şi cu fiicele noastre, … pentru că avem să celebrăm o sărbătoare pentru Domnul“ (Exod 10.9). Iar versetul 14 ne arată locul pe care, în lumea viitoare, Dumnezeu i-l va da lui Israel, acestui popor care este „aproape de El“.