Odată cu acest început de an deschidem şi noi cea de-a doua carte a Psalmilor. Din punct de vedere profetic, ea se aplică perioadei când rămăşiţa credincioasă dintre iudei, persecutată de Antihrist, va fugi din Ierusalim. Versetele 2, 4 şi 6 din Psalmul 42 exprimă în special durerea pricinuită de acest exil. În acelaşi timp, multe dintre cuvintele ei, ca şi cele din prima Carte a Psalmilor, pot fi puse în gura Domnului Isus, a Celui care a suferit mai mult ca oricine din cauza răutăţii poporului Său (de exemplu, v. 7 şi 10).Putem găsi vreun tablou care să sugereze mai expresiv suspinele sufletului însetat după prezenţa lui Dumnezeu, aşa cum o face versetul 1? Ce bine ar fi să însetăm şi noi după această prezenţă a lui Dumnezeu ori de câte ori vreun păcat întrerupe comuniunea noastră cu Domnul! Şi să-L putem cunoaşte personal pe Domnul sub acest Nume scump: „Dumnezeul vieţii mele“ (v. 8)! Aceasta corespunde şi devizei apostolului, după cum ne mărturiseşte el însuşi: „Pentru mine, a trăi este Hristos“ (Filipeni 1.21). Hristos este Acela care, an de an, doreşte să ne conducă viaţa şi să ne-o umple cu acest conţinut preţios inimii.„Unde este Dumnezeul tău?“ întreabă cu ironie necredincioşii (v. 3 şi 10; comp. cu Matei 27.43). Chiar dacă ei nu-L văd, partea mea să fie aceasta, de a şti întotdeauna, zi şi noapte, unde să-L găsesc, pentru a-mi înălţa spre El, cu preţuire, cântarea mea şi rugăciunea mea (v. 8).