Acest psalm ne îndreaptă din nou gândurile spre perioada împărăţiei de o mie de ani. Până atunci, lauda „aşteaptă în tăcere“, laudă ca-re va răsuna cândva în Sion. Desigur, astăzi cântăm cântări de mulţu-mire spre onoarea lui Dumnezeu, spre lauda Mântuitorului nostru, dar atunci se va înălţa din Sion, cetatea marelui Împărat, o cântare de laudă din gura tuturor.Dumnezeu este numit aici „Tu, care asculţi rugăciunea“. Ce nume frumos, plin de conţinut! Este un nume care vorbeşte şi inimilor noas-tre. Pentru noi, Dumnezeu nu este numai Cel care ascultă rugăciu-nea, ci şi Tatăl care dă un răspuns la rugăciunile noastre. Rămăşiţa credincioasă va înălţa multe rugăciuni în timpul marelui necaz. Ei Îl vor chema pe Dumnezeu, pentru că ştiu că El ascultă rugăciunea; strigătul lor, pe care îl auzim în unii psalmi, va fi în sfârşit auzit. Scă-paţi pentru totdeauna de duşmanii lor, ei vor intra în împărăţia promi-să pentru a savura de atunci înainte binecuvântările acestei împărăţii. Dumnezeu Îşi va aduce aminte de toate rugăciunile lor înălţate spre El, şi la timpul Său cei drepţi vor afla că nicio rugăciune nu este uitată de El. Pe inima lor va fi proslăvirea Împăratului; ei vor dori ca toţi oa-menii să vină la El, pentru ca toţi să-L onoreze. Nu este şi dorinţa noastră, ca mulţi oameni să-L accepte şi ca Numele Său să fie astfel proslăvit de cât mai mulţi oameni răscumpăraţi?„Nelegiuirile m-au copleşit.“ Aici auzim vocea Mântuitorului la cru-ce. Ce povară mare a luat acolo asupra Sa! El, care nu cunoştea pă-cat, a devenit locţiitorul nostru. Lucrarea Sa a avut un efect imediat: tâlharul a fost salvat imediat în acel loc. Cu privire la cei drepţi din timpul sfârşitului, citim aici: „vei ierta fărădelegile Psalmul 65:1-3noastre“. Iertarea acelor fărădelegi, printre care în primul rând păcatul lepădării lui Mesia, ţine încă de viitor.