Versetul 10 se referă la lacrimile vărsate de Isus, când a umblat aici jos. În Evanghelii găsim numai două situaţii în care El a plâns (Luca 19.41; Ioan 11.35). Dar dacă deschidem la Psalmul 102, care vorbeşte tot despre Hristos, vom citi: „Pentru că am mâncat cenuşă ca pâine şi mi-am amestecat băutura cu lacrimi.“ Pâinea şi apa fac parte din nevoile zilnice ale omului. Dacă permitem limbajului simbolic al acestui verset să ne vorbească, atunci putem deduce de aici că Domnul nostru a plâns deseori. Tot ce era în jurul Său trezea în inima Sa întristare: suspinul creaţiei (Romani 8.20-22), nedreptatea şi răuta-tea oamenilor din jurul Său, atât ura şi împietrirea inimilor lor, cât şi necredinţa lor cu privire la trimiterea Sa ca Mesia. El umbla trist, dar durerea inimii Sale şi postul Său au fost interpretate greşit de împotrivitorii Săi. Astfel, aceste versete ne oferă o privire în suferinţele sufleteşti ale Mântuitorului nostru.