În acest psalm (cu excepţia versetelor 2 şi 3) recunoaştem simţă-mintele unui suflet care trece printr-o încercare. Cât de numeroşi sunt credincioşii care pot spune ca psalmistul: „Dar eu sunt întristat şi să-rac“! Unul este orb şi pe deasupra surd; un altul este paralizat, depin-de complet de ajutorul altcuiva; alţii suferă de boli incurabile etc. Ferice de sufletul care în mijlocul unei astfel de mâhniri nu priveşte la sine şi la stare sa, ci se ridică peste împrejurări şi caută refugiul la Dumnezeu.Autorul încercat al acestui psalm are o stare de inimă neobişnuită. El se gândeşte la alţii şi spune: „Toţi cei care Te caută să se vese-lească şi să se bucure în Tine.“ Este un câştig pentru suflet când, în mijlocul încercărilor, poate să nu privească la sine, ci chiar să aibă în vedere bunul mers al altora. În acest sens, Domnul Isus este un exemplu pentru noi. În loc să Se gândească la Sine şi la suferinţele Sale, El S-a îngrijit mereu de ceilalţi.