La fel ca psalmistul, suntem înconjuraţi de diverse pericole. Dacă privim în jurul nostru, vedem duşmanii creştinismului, oameni folosiţi de satan ca unelte pentru a ne îndepărta dacă este posibil de pe ca-lea cea dreaptă. Observăm în noi înşine că inima noastră înclină spre pofta cărnii, spre pofta ochilor şi spre trufia vieţii (1 Ioan 2.16), lucruri care devin uşor o cursă pentru noi, dacă nu veghem.Având în vedere astfel de duşmani, atât din exterior, cât şi din interior, cărora nu le putem face faţă, avem nevoie de un refugiu, unde ne putem ascunde. Psalmistul spune: „Fii pentru mine stânca de locuit, la care să alerg întotdeauna.“ Avem nevoie de această protecţie în fie-care clipă a zilei, pentru că satan este mereu la pândă şi încearcă să ne facă rău. Dar refugiul nostru este Domnul, iar noi avem dreptul să căutăm mereu apropierea Sa; acolo suntem în siguranţă. Autorul acestui psalm avea o încredere neclintită în Dumnezeul său, ceea ce exprimă în versetul 14: „Dar eu voi spera întotdeauna şi Îţi voi aduce neîncetat toate laudele Tale.“