Citind acest psalm ne amintim de un verset deja amintit: „Tu îi vei duce şi îi vei sădi pe muntele moştenirii Tale, la locul pe care l-ai făcut locuinţa Ta, Doamne, locaşul sfânt, Doamne, pe care mâinile Tale l-au întemeiat“ (Exod 15.17). Această promisiune, rostită cu secole înainte, a devenit aici realitate, iar cei fideli se desfătează privind obiectul dragostei şi al puterii lui Dumnezeu. Întemeierea acestei cetăţi este lucrarea lui Dumnezeu. Oamenii au zidit de-a lungul istoriei oraşe frumoase şi renumite; toate vor dispărea, dar Sion vă rămâne, pentru că este întemeiat de Dumnezeu. Ce onoare să fi numărat printre locuitorii acestei cetăţi şi să te naşti în ea! Dacă această cetate pământească va fi atât de mult lăudată în Împărăţia de o mie de ani, ce va fi partea celor care aparţin de Ierusalimul ceresc! - Ultimul verset răsună în noi: „Toate izvoarele mele sunt în Tine!“ Cât de preţioase sunt aceste cuvinte, dacă le aplicăm la Domnul Isus!