Aici stă din nou înaintea privirilor noastre Hristos în suferinţă. Adeseori am atras atenţia cu privire la deosebirea care există între evanghelii şi psalmi. În timp ce primele relatează mai mult despre viaţa şi activitatea Domnului Isus, în psalmi găsim ceea ce a simţit sufletul Său în mijlocul oamenilor păcătoşi, care L-au urât, L-au batjocorit şi L-au dispreţuit.Tocmai în acest psalm auzim strigătul sufletului Său: „Doamne, Dumnzeul mântuirii mele, zi şi noapte am strigat înaintea Ta“. Cunoaştem această latură a suferinţelor Sale? Ne este cunoscută plângerea Sa: „Pentru că sufletul meu este sătul de suferinţe“? Poate ne gândim mai mult la durerile fizice, pe care i le-au cauzat soldaţii, când a fost condamnat de Pilat şi apoi răstignit pe cruce. Este bine şi de folos să ne adâncim privirea în aceste suferinţe; dar aici ca şi în alţi psalmi, în mod deosebit psalmii 69 şi 102, putem să privim la simţămintele sufleului Său sfânt. Ce viaţă plină de suferinţe se descoperă acolo!