Să zăbovim puţin la versetele 12-15. În nenumărate locuri din Scriptură, oamenii drepţi sunt amintiţi cu caracteristicile favorului lui Dumnezeu. În Vechiul Testament, expresia „om drept“ desemna un bărbat care recunoştea legea lui Dumnezeu şi acţiona conform acesteia, în contrast cu oamenii nelegiuiţi. Plăcerea lui Dumnezeu se odihneşte peste cel drept, şi el se poate bucura de binecuvântarea Sa. Cât de frumoase sunt cuvintele din aceste versete! Ele ne îmbărbătează să dorim să fim număraţi printre cei drepţi. Ca poziţie, suntem oameni drepţi; dar suntem şi în practică? Omul drept din Vechiul Testament era un om temător de Dumnezeu; despre un astfel de om citim că va înverzi ca palmierul şi se va înălţa ca cedrul din Liban. Locul său de şedere este Casa Domnului – pentru noi aceasta înseamnă întreţinerea părtăşiei cu Domnul (a se compara cu Ioan 15.4-5). Dacă rămânem ca mlădiţe în vie, atunci se va spune şi despre noi: „ ...vor fi plini de sevă şi verzi“.