În vocabularul Vechiului Testament, putem distinge deosebirea dintre cuvintele legii şi cuvintele credinţei. De pildă, la Levitic 18:5 Moise scrie că omul care dobândeşte neprihănirea pe care o cere legea va trăi procedând aşa. Accentul e pus pe „dobândire", nu pe acţiunea sa.
Desigur, această afirmaţie ne pune în faţa unui ideal pe care nimeni nu-l poate realiza. Tot ce spune textul este că dacă cineva ar putea păzi cu desăvârşire şi în permanenţă legea, nu ar fi condamnat la moarte. Dar legea a fost dată unor oameni care erau deja păcătoşi, fiind deja condamnaţi la moarte. Chiar dacă ar fi reuşit să păzească legea cu desăvârşire, de atunci încolo, ei ar fi fost pierduţi şi în acest caz, întrucât Dumnezeu cere să se plătească şi pentru păcatele comise în trecut. Orice nădejde pe care ar avea-o oamenii de a dobândi neprihănirea prin lege sunt sortite, din capul locului, eşecului.