Apostolul recunoaşte că afirmaţia de mai sus este parţial adevărată. Ramurile iudaice au fost tăiate iar în locul lor au fost aduse, prin altoire, ramurile Neamurilor. Dar asta s-a întâmplat datorită necredinţei Israelului, şi nu faptului că Neamurile ar fi avut vreun motiv să pretindă ceva de la Dumnezeu. Neamurile au fost altoite pe tulpină pentru faptul că, luate ca un popor, ele au stat în picioare prin credinţă. Sintagma „tu stai în picioare prin credinţa" pare să indice că Pavel se referă aici la credincioşii adevăraţi. Dar nu acesta este sensul avut în vedere. Singurul mod în care Neamurile au stat în picioare prin credinţă a constat în faptul că, în general, ele au dat dovadă de mai multă credinţă decât iudeii, după cum reiese şi din cuvintele adresate de Isus sutaşului roman: „Nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă atât de mare!" (Luca 7:9). Iar Pavel le-a spus, mai târziu, iudeilor de la Roma: „Să ştiţi, deci, că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă neamurilor şi ele o vor asculta!" (Fapte 28:28). Observaţi cuvintele: „ele o vor asculta." Ca popor ei sunt mai receptivi azi la evanghelie decât Israelul.
A sta în picioare este aici opusul verbului a cădea. Israel a căzut de la locul de privilegiu de care se bucura odinioară, Neamurile fiind aduse în locul său.
Dar cel care stă în picioare trebuie să ia seama ca să nu cadă. Neamurile nu trebuie să se îngâmfe, ci trebuie să se teamă.