Aşadar, în pilda măslinului vedem două faţete contrastante ale caracterului lui Dumnezeu: bunătatea Lui şi asprimea Lui. Asprimea Lui se manifestă prin faptul că l-a îndepărtat pe Israel din locul privilegiat pe care-l ocupa. Bunătatea Lui se arată prin faptul că le-a adus Neamurilor evanghelia (vezi Fapte 13:46;18:6). Dar nu trebuie profitat de această bunătate, căci şi Neamurile ar putea fi tăiate, dacă nu vor rămâne în acea stare de relativă receptivitate, pe care a remarcat-o Mântuitorul în timpul primei părţi a misiunii Sale (Matei 8:10;Luca 7:9).
Nu trebuie să pierdem nicicând din vedere faptul că Pavel nu se referă la biserică sau la credincioşi individuali, ci la Neamuri, ca atare. Nimic nu poate despărţi Trupul lui Cristos de Capul său, după cum nimic nu poate să-l despartă pe un credincios de dragostea lui Dumnezeu. În schimb, Neamurile, respectiv popoarele, pot fi îndepărtate din actuala poziţie privilegiată.