Această doxologie de încheiere face o recapitulare a întregului conţinut al epistolei până în acest punct şi al minunatelor adevăruri divine ce au fost derulate. Pavel a expus planul minunat al mântuirii, prin care un Dumnezeu drept poate să-i salveze pe păcătoşii nelegiuiţi, fără ca prin aceasta să-Şi ştirbească justiţia Sa. El a arătat că lucrarea lui Cristos I-a adus lui Dumnezeu mai multă slavă iar oamenilor mai multe binecuvântări decât a pierdut Adam prin păcatul său. El a explicat apoi că harul produce o viaţă de sfinţenie, lucra pe care nu l-ar putea realiza niciodată legea. Apoi el a urmărit în retrospectivă planul neîntrerupt al lui Dumnezeu, de la cunoştinţa Sa mai dinainte până la glorificarea finală. El a expus doctrina alegerii suverane şi doctrina intrinsec legată de aceasta a responsabilităţii omului. Apoi a urmărit justiţia şi armonia modului lui Dumnezeu de a trata cu Israelul şi cu naţiunile, potrivit unor dispensaţii. Şi astfel, după toate acestea, nimic nu poate fi mai natural decât ca apostolul să izbucnească în strigăte de laudă şi închinare la adresa lui Dumnezeu.
O, adâncul bogăţiilor înţelepciunii şi cunoştinţei lui Dumnezeu!
Bogăţiile lui Dumnezeu!
El este bogat în îndurare, iubire, har, credincioşie, putere şi bunătate.
Înţelepciunea lui Dumnezeu!
Înţelepciunea lui Dumnezeu este infinită, de nepătruns,
incomparabilă şi invincibilă.
Cunoştinţa lui Dumnezeu!
„Dumnezeu este atotştiutor,"
scrie Arthur W. Pink
El cunoaşte totul. Totul este posibil, totul este actual la El. Toate evenimentele, toate creaturile, din trecut, din prezent şi din viitor."
Hotărârile Sale sunt de nepătruns: adică sunt prea profunde pentru a putea fi înţelese de mintea omului muritor. Căile Sale în care a aranjat creaţia, istoria, răscumpărarea şi providenţa depăşesc puterea noastră de înţelegere.