Datorită refuzului omului de a-L reţine pe Dumnezeu în cunoştinţa sa, fie în calitate de Creator, Susţinător sau Izbăvitor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor depravate, ca să comită o sumedenie de alte forme de răutate. Versetul acesta ne oferă posibilitatea extraordinară de a sonda motivul pentru care teoria evoluţiei a făcut priză atât de bună la oamenii fireşti. Motivul pentru care au îmbrăţişat evoluţia nu trebuie căutat în intelectul, ci în voinţa lor, căci ei nu vor să-L reţină pe Dumnezeu în cunoştinţa lor. Nu se pune aici problema că dovezile în sprijinul evoluţiei ar fi atât de copleşitoare încât ei sunt obligaţi s-o accepte, ci, mai degrabă, ei au căutat o explicaţie a originii omului şi lumii din care Dumnezeu să lipsească cu desăvârşire. Asta pentru că ei ştiu că dacă există Dumnezeu, atunci sunt responsabili din punct de vedere moral în faţa Lui.