Faptul că credincioşii sunt cetăţeni ai cerului (Filipeni 3:20) nu-i scuteşte de responsabilitatea faţă de stăpânirea umană. Ei trebuie să-şi achite toate impozitele (birurile) percepute pe venitul lor, pe proprietăţile imobiliare şi pe cele mobiliare. Ei trebuie să achite taxele vamale percepute asupra bunurilor transportate dintr-o ţară în alta. Ei trebuie să demonstreze frica de a nu-i supăra pe cei ce sunt însărcinaţi cu punerea în executare a legilor. Şi apoi ei trebuie să dea dovadă de cinste pentru numele şi titlurile oficiale ale tuturor funcţionarilor publici (chiar dacă nu întotdeauna vor putea respecta viaţa personală, particulară a acestor slujbaşi).
În legătură cu aceasta, creştinul nu are voie sub nici o formă să se alăture celor care vorbesc de rău Preşedintele sau Primul Ministru al ţării. Chiar când spiritele se încing, în timpul unei campanii politice, ei trebuie să se abţină de la atacuri verbale sau cuvinte abuzive îndreptate împotriva şefului statului, căci este scris: „Pe mai-marele poporului tău să nu-l vorbeşti de râu!" (Fapte 23:5).