Romani 14:1-15:13 se ocupă cu principii importante menite să-i călăuzească pe copiii lui Dumnezeu în chestiuni de importanţă secundară. Sunt însă chestiuni ce provoacă adesea stări conflictuale între credincioşi, care - aşa cum vom vedea - ar putea fi evitate.
Un creştin slab este cel care manifestă scrupule neîntemeiate cu privire la chestiuni de importanţă minoră. În acest context, el era adesea un iudeu convertit, care avea încă scrupule cu privire la consumul de alimente necorespunzătoare standardului de „cuşer" sau cu privire la efectuarea unor munci sâmbăta.
Primul principiu este următorul: un creştin slab trebuie primit în părtăşia credincioşilor dintr-o localitate, dar nu cu gândul de a-l angrena în dispute („întrebări îndoielnice") cu privire la dependenţa lui excesivă de anumite scrupule. Creştinii pot avea părtăşie minunată, fără să fie total de acord în privinţa unor chestiuni neesenţiale.