Întrucât aşa stau lucrurile, ar fi nechibzuit din partea creştinului evreu, cu prea multe scrupule, să-l condamne pe fratele care nu ţine calendarul ebraic şi nu se limitează la consumul de alimente cuşer. Tot aşa, este greşit din partea fratelui mai tare să arate dispreţ pentru fratele mai slab. Realitatea este că fiecare din noi va sta înaintea scaunului de judecată (unele manuscrise vechi conţin cuvintele: „scaunul de judecată al lui Dumnezeu" în loc de „...al lui Cristos" (textele TR şi M). Dar noi ştim că Cristos va fi Judecătorul, întrucât Tatăl I-a încredinţat toată judecata - Ioan 5:22) al lui Cristos, şi evaluarea ce ni se va face cu acea ocazie va fi singura care va conta.
Această judecată are de a face cu slujirea unui credincios, nu cu păcatele sale (1Corinteni 3:11-15). Cu acel prilej se va trece în revistă activitatea noastră şi se vor împărţi răsplăţile. Nu trebuie să confundăm această judecată cu Judecata Neamurilor (a naţiunilor) de la Matei 25:31-46 sau cu Judecata de la Marele Tron Alb (Apocalipsa 20:11-15). Acea judecată va fi judecata finală, a morţilor răi.