Pavel ştia, ceea ce ştim şi noi, că nici un aliment nu mai este necurat din punct de vedere ceremonial, cum erau unele pe vremea când iudeii trăiau sub lege. Hrana pe care o consumăm este sfinţită prin cuvântul lui Dumnezeu şi rugăciune (1Timotei 4:5). Este sfinţită prin cuvânt în sensul că Biblia o individualizează concret ca fiind bună. Este sfinţită prin rugăciune când îl rugăm pe Dumnezeu s-o binecuvânteze, spre slava Lui şi pentru întărirea trupurilor noastre, ca să-L poată sluji pe El. Dar dacă un frate mai slab crede că este greşit să mănânce, de exemplu, carne de porc, atunci pentru el este greşit. Consumând carnea de porc, el ar viola conştiinţa pe care i-a dăruit-o Dumnezeu.

Când Pavel afirmă aici că nimic nu este necurat în sine, trebuie să înţelegem că se referă doar la chestiunile neutre pe plan moral. Altminteri, există în lume suficiente lucruri care sunt necurate, cum ar fi literatura pornografică, glumele porcoase, filmele proaste şi orice fel de imoralitate. Afirmaţia lui Pavel trebuie înţeleasă în lumina contextului în care este redată. Creştinii nu se întinează pe plan ceremonial, dacă vor consuma alimente pe care Legea lui Moise le-a calificat drept necurate.