Când mă aşez la masă cu un frate slab, am eu oare dreptul să insist că e perfect legitim pentru mine să comand creveţi sau specialitatea casei la capitolul raci, chiar dacă ştiu că el nu aprobă aceste alimente? În aceste condiţii, dacă voi comanda aceste mâncăruri, nu voi proceda cu dragoste, întrucât dragostea se gândeşte la alţii, nu la ea însăşi. Dragostea renunţă la drepturile sale legitime, de dragul promovării intereselor unui frate. Şi astfel o mâncare nu poate fi niciodată mai importantă decât bunăstarea spirituală a unuia pentru care a murit Cristos. Dacă voi insista totuşi, cedând egoismului meu, făcând paradă de drepturile mele în această privinţă, voi putea provoca, prin aceasta, daune ireparabile în viaţa acelui frate mai slab. Or, nu merită să facem aşa, dacă ne gândim că sufletul lui a fost răscumpărat cu un preţ atât de mare: cu însuşi sângele scump al Mielului.