Unii creştini iudei considerau sabatul ca o zi pe care erau obligaţi s-o ţină, simţindu-se mustraţi în cuget dacă efectuau vreo muncă în această zi. Din acest punct de vedere, ei socoteau o zi mai presus decât alta

Alţi credincioşi nu împărtăşeau însă acest punct de vedere iudaic, neavând scrupule în această privinţă. Ei socoteau toate zilele la fel. Cu alte cuvinte, nu credeau că şase zile din săptămână sunt seculare, iar a şaptea sacră. Pentru ei, toate zilele erau sacre.

Dar cum stăm cu Ziua Domnului, adică prima zi a săptămânii? Oare nu are ea un loc special în viaţa credincioşilor? Observăm că în Noul Testament aceasta a fost ziua în care a înviat Domnul nostru (Ioan 20:19,26). Duhul Sfânt a fost dat în Ziua Cincizecimii, care era prima zi a săptămânii; Ziua Cincizecimii venea la şapte duminici după sărbătoarea primelor roade (Levitic 23:15,16;Fapte 2:1), care simbolizează învierea lui Cristos (1Corinteni 15:20,23). Ucenicii s-au adunat să frângă pâinea în prima zi a săptămânii (Fapte 20:7). Pavel i-a instruit pe Corinteni să facă o colectă în prima zi a săptămânii. Aşadar, vedem că Ziua Domnului iese în evidenţă, ca zi specială, în Noul Testament. Dar în loc să fie o zi a obligativităţii, cum era sabatul, ea este o zi a privilegiului. Fiind eliberaţi de îndatoririle noastre obişnuite de serviciu, noi putem s-o punem deoparte, pentru a ne închina în această zi şi a-L sluji pe Domnul nostru în mod special.

Nicăieri în Noul Testament nu li se spune creştinilor să ţină sabatul. Cu toate acestea, recunoaştem principiul conform căruia o zi din şapte este o zi de odihnă, după şase zile de lucru.

Indiferent care ar fi părerea noastră în această privinţă, principiul care trebuie să ne călăuzească este următorul: Fiecare să fie pe deplin convins în mintea lui. Trebuie să precizăm însă că principiul enunţat adineaori se aplică numai în chestiunile cu conţinut moral neutru. Când este vorba despre doctrine fundamentale ale credinţei creştine, nu mai încape loc de târguiala, nu mai au ce căuta opiniile individuale. Dar în acest domeniu în care lucrurile nu sunt nici corecte, nici greşite în ele însele, există loc pentru o varietate de opinii personale şi nu trebuie să facem din acestea piatra de încercare a părtăşiei.