Primele treisprezece versete din capitolul 15 continuă subiectul capitolului precedent, care se ocupa cu probleme legate de indiferenţa pe plan moral. Se iviseră o seamă de tensiuni între convertiţii de la iudaism şi cei proveniţi din păgânism, ceea ce l-a determinat pe Pavel să facă acest apel în vederea unor relaţii armonioase între creştinii iudei şi cei dintre Neamuri.
Cei care sunt tari (adică, aceia care au libertatea totală cu privire la lucruri cu valoare morală neutră) nu trebuie să-şi placă lor înşişi, printr-o afirmare egoistă a drepturilor lor, ci ar trebui să-i trateze pe fraţii lor slavi cu amabilitate şi consideraţie, ţinând cont de scrupulele lor.