Urmarea va fi faptul că sfinţii vor fi uniţi în închinarea lor în faţa Dumnezeului şi Tatălui Domnului nostru Isus Cristos. Ce tablou măreţ! Evrei salvaţi şi ne-evrei salvaţi, închinându-se Domnului, cu o singură gură!
Gura este menţionată de patru ori în cartea Romani, formând un fel de schiţă biografică a „sufletului bine mântuit". La început, gura era plină de blesteme şi de amărăciune (Romani 3:14), Apoi gura a fost astupată şi omul a fost adus, vinovat, înaintea Judecătorului (Romani 3:19). După aceea el mărturiseşte cu gura sa pe Isus ca Domn (Romani 10:9). Şi, în cele din urmă, gura Lui îl laudă din plin pe Domnul Isus şi I se închină Lui (15:6).