A doua categorie este alcătuită din cei care privesc păgânii de sus, considerându-se pe ei înşişi mai civilizaţi, mai educaţi şi mai rafinaţi. Ei îi condamnă pe păgâni, pentru comportarea lor grosolană, dar şi ei sunt la fel de vinovaţi - chiar dacă sunt mai sofisticaţi decât păgânii. Omul căzut întotdeauna va vedea greşelile altora mai uşor decât pe ale lui. Lucruri ascunse şi respingătoare din viaţa altora par cu totul respectabile la ei înşişi. Dar faptul că el poate judeca păcatele la alţii arată că ştie să facă deosebire între bine şi rău. Dacă ştie că e greşit ca cineva să fure nevasta altuia, atunci ştie şi faptul că tot atât de greşit este şi pentru el să fure nevasta altuia. Prin urmare, când cineva săvârşeşte chiar păcatele pe care le condamnă la alţii, el însuşi nu mai are nici o scuză.
Păcatele oamenilor cultivaţi sunt, în esenţă, identice cu cele ale păgânilor. Deşi un moralist va argumenta că el nu a săvârşit toate păcatele de pe listă, el nu trebuie să uite următoarele fapte:
1. Este capabil să le săvârşească pe toate.
2. Călcând doar o singură poruncă, el s-a făcut vinovat de călcarea tuturor (Iacov 2:10).
3. El a săvârşit păcate ce ţin de gândire, pe care poate că niciodată nu le-a săvârşit în fapt, dar şi acestea sunt interzise de cuvântul lui Dumnezeu. De pildă, Isus ne spune că privirea plină de pofte este echivalentă cu adulterul (Matei 5:28).