Dar aceste lucruri cu care se mândreşte iudeul nu i-au schimbat lui niciodată viaţa. Ele nu constituie decât o chestiune de orgoliu, bazată pe apartenenţa la o anumită rasă, religie şi cunoaştere, fără ca această conştiinţă să se transpună în planul vieţii practice printr-o trăire morală. Iudeul îi învaţă pe alţii, dar nu se alipeşte el însuşi de aceste învăţături în inima lui. El predică împotriva furtului, dar nu practică el însuşi ceea ce a predicat.