Un iudeu adevărat este cel care, pe lângă faptul că este un descendent al lui Avraam, în plus va da dovadă de trăirea unei vieţi evlavioase. Pasajul acesta nu ne învaţă că toţi credincioşii sunt iudei sau că biserica este Israelul lui Dumnezeu. Pavel se referă aici la cei care se nasc din părinţi evrei, dar subliniază că simpla apartenenţă la acest popor, prin naştere, şi purtarea semnului circumciziei nu sunt de ajuns, ci trebuie să existe în plus o realitate lăuntrică.
Adevărata circumcizie este o chestiune care ţine de inimă - nu doar de tăierea fizică a unui organ al trupului, ci realitatea spirituală a îndepărtării chirurgicale a firii vechi, ne-născute din nou.
Cei care combină astfel semnul exterior cu harul interior vor avea parte de laudă din partea lui Dumnezeu, chiar dacă nu şi din partea oamenilor.
În acest ultim verset avem de a face cu un joc de cuvinte - chiar dacă acest lucru e evident doar în textul original. Termenul „iudeu" provine din „Iuda" şi înseamnă laudă. Un iudeu adevărat este cel al cărui caracter este de aşa natură încât să primească laudă din partea lui Dumnezeu.