Apoi aflăm că, judecata lui Dumnezeu este uneori amânată. Această amânare este o dovadă a bunătăţii Sale, a îngăduinţei şi îndelungii Sale răbdări. Bunătatea Lui înseamnă că El este binevoitor faţă de păcătoşi, deşi nu şi faţă de păcatele lor. Îngăduinţa Lui se referă la faptul că îşi opreşte pedeapsa pe care o merită răutatea şi răzvrătirea omului. Îndelunga Sa răbdare este extraordinara Sa reţinere, în pofida provocărilor permanente din partea omului.

Bunătatea lui Dumnezeu, aşa cum se vede în providenţa Sa, în faptul că ne ocroteşte şi ne ţine în viaţă, are drept scop să-i conducă pe oameni la pocăinţă. El doreşte ca nimeni să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă" (2Petru 3:9).

Pocăinţa înseamnă o întoarcere de o sută optzeci de grade de pe drumul pe care mergeai şi pornirea în direcţia opusă. „Este o schimbare a minţii, care produce o schimbare a atitudinii şi rezultă într-o schimbare a acţiunii. Ea semnifică faptul că omul a trecut de partea lui Dumnezeu, împotriva lui însuşi şi a păcatelor sale. Este mai mult decât o afirmare cu intelectul a faptului că este păcătos. Presupune participarea conştiinţei omului, după cum s-a exprimat John Newton: „Conştiinţa mea a simţit şi a recunoscut vinovăţia mea."