Unde este deci lauda în acest minunat plan al mântuirii? Este exclusă - înlăturată, interzisă. Prin ce principiu a fost exclusă lauda? Prin principiul faptelor? Nu. Căci dacă mântuirea s-ar realiza prin fapte, asta ar crea teren prielnic unei sumedenii de auto-congratulări. Dar când mântuirea se întemeiază pe principiul credinţei, nu mai este loc pentru lăudăroşenie. Persoana îndreptăţită spune: „Eu am săvârşit toată păcătuirea, dar Isus a săvârşit toată, mântuirea." Credinţa autentică se dezice de orice ajutoare proprii, de orice auto-perfecţionare sau auto-mântuire, privind numai şi numai la Cristos, ca singurul Mântuitor al acelei persoane, cum reiese şi din versurile de mai jos, traduse din engleză:
Nu vin cu nici un dar în mână, Ci mă agăţ doar de crucea Ta.
Gol, la Tine vin Doamne, ca tu să mă îmbraci.
Neajutorat, la Tine privesc să capăt har.
Întinat, la izvorul tău alerg.
Căci de nu m-ai spăla Tu,
Mântuitorule, aş pieri.
Augustus M. Toplady