Pavel îşi demonstrează teza referindu-se la două dintre cele mai mari personaje din istoria Israelului: Avraam şi David. Dumnezeu a încheiat legăminte extraordinare cu fiecare din aceşti bărbaţi. Primul a trăit cu secole înainte de a fi fost dată legea iar al doilea a trăit cu mulţi ani după ce fusese dată legea. Unul a fost justificat înainte de a fi fost circumcis, celălalt după ce fusese circumcis.
Să ne oprim mai întâi asupra lui Avraam, pe care toţi evreii au motive să-l numească strămoşul lor. Care a fost experienţa lui după fire? Ce a găsit el, cu privire la modul în care este îndreptăţit cineva?