Avraam a primit semnul circumciziei şi pentru alt motiv - anume ca el să poată fi tatăl acelor iudei care nu numai că sunt circumcişi, ci şi merg pe urmele lui, înaintând pe cărarea credinţei de genul celei pe care o avea Avraam pe când era încă necircumcis.
Există o deosebire între a fi descendenţii lui Avraam şi copiii lui Avraam. Isus le-a spus fariseilor: „Ştiu că sunteţi descendenţii lui Avraam" (Ioan 8:37), după care a adăugat însă următoarele cuvinte: „Dacă aţi fi copiii lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam" (Ioan 8:39). Prin urmare, aici Pavel insistă că nu circumcizia contează, ci în primul rând trebuie să existe credinţă în Dumnezeul cel viu. Cei ai circumciziei, care cred în Domnul Isus Cristos, sunt adevăratul Israel al lui Dumnezeu.
Rezumând, vom spune că a existat în vremea lui Avraam un timp când el a avut credinţă, pe când era încă necircumcis, şi a mai existat un timp când a avut credinţa, pe când era deja circumcis. Ochiul de vultur al lui Pavel vede în acest fapt că atât Neamurile credincioase, cât şi iudeii credincioşi pot să-l revendice pe Avraam ca tată al lor, putând să se identifice cu el, în calitate de copii ai săi.