Întrucât legea produce mânia lui Dumnezeu, şi nu îndreptăţirea Sa, Dumnezeu a rânduit ca El să-i mântuiască pe oameni prin har prin credinţă, urmând ca El să dăruiască viaţa veşnică sub formă de dar nemeritat, dat păcătoşilor nelegiuiţi, care o primesc printr-un simplu act de credinţă.
În felul acesta făgăduinţa vieţii este sigură pentru toată sămânţa. Trebuie să subliniem două cuvinte din acest text: sigură şi toată. Mai întâi, Dumnezeu vrea ca făgăduinţa să fie sigură. Dacă îndreptăţirea ar depinde, de faptele săvârşite de om după lege, el n-ar mai putea fi niciodată sigur, întrucât niciodată n-ar şti dacă a săvârşit destule fapte bune sau dacă a făcut faptele considerate bune. Nici o persoană care caută să câştige mântuirea nu va putea să se bucure niciodată de asigurare deplină. Dar atunci când mântuirea este dăruită în dar celui care o primeşte prin credinţă, persoana respectivă poate fi sigură că este mântuită pe baza autorităţii cuvântului lui Dumnezeu.
În al doilea rând, Dumnezeu vrea ca făgăduinţa să fie sigură întregii seminţe - nu doar iudeilor, cărora le-a fost dată legea, ci şi Neamurilor, care îşi pun încrederea în Domnul în acelaşi mod în care a procedat şi Avraam. Avraam este tatăl nostru al tuturor - adică, al tuturor celor care cred, fie iudei, fie Neamuri.