Toate acestea ne conduc la una din cele mai sublime declaraţii din toată Biblia, cu privire la contrastul dintre fapte şi credinţă, cu referire la planul mântuirii.
Să ilustrăm principiul printr-un exemplu practic: când un om lucrează pentru a-şi câştiga existenţa, primind la sfârşitul săptămânii, la două săptămâni sau la patru săptămâni plata pentru munca prestată, lui i se cuvine salariul respectiv, pe care l-a câştigat prin muncă. El nu trebuie să se aplece sau să se dea bine pe lângă patronul său sau să-i mulţumească acestuia pentru generozitatea de care a dat dovadă, afirmând că nu o merită. Nu va face nici unul din aceste lucruri, ci va băga banii în buzunar şi se va duce acasă, împăcat cu gândul că a fost plătit pentru timpul şi munca prestată.
Dar nu aşa stau lucrurile pe planul îndreptăţirii.