Pavel va demonstra acum că păcatul lui Adam a afectat întreaga omenire. Mai întâi, el arată că păcatul era în lume în perioada de la Adam la darea legii pe Muntele Sinai. Dar în timpul acela nu exista o lege a lui Dumnezeu, precis revelată. Adam primise o poruncă orală clară din partea Domnului şi, cu multe veacuri mai târziu, Cele Zece Porunci au constituit o revelaţie precisă a legii divine, redată în scris. Dar în intervalul dintre aceste două puncte oamenii nu au avut un cod juridic din partea lui Dumnezeu. Prin urmare, deşi a existat păcat în această perioadă, nu a existat călcare de lege, întrucât călcarea legii este considerată violarea unei legi cunoscute. Dar păcatul nu este atribuit ca şi călcarea legii când nu este o lege, care să-l interzică.