Prin greşeala unuia singur, moartea a domnit, ca un tiran crud. Dar prin darul liber al dreptăţii - un dar de har copleşitor de mare - toţi credincioşii domnesc în viaţă prin acel Unul singur, Isus Cristos.
Ce har măreţ este acesta, ca noi să fim nu doar izbăviţi de sub dominaţia tiranică a morţii asupra noastră, ci să domnim ca regi, bucurându-ne de viaţă acum şi în veci de veci! Înţelegem noi oare acest lucru? Îl apreciem noi la justa lui valoare? Trăim noi oare ca o spiţă regală a cerului, sau, mai degrabă, ne târâm în colbul acestei lumi?