Acum, după ce domnia păcatului, care aduce moarte tuturor oamenilor, s-a încheiat, harul domneşte prin dreptate, dând viaţă veşnică prin Isus Cristos Domnul nostru. Observaţi că harul domneşte prin dreptate. Toate cerinţele sfinţeniei lui Dumnezeu au fost întrunite iar pedeapsa legii a fost plătită, Dumnezeu putând acum să dea viaţă veşnică tuturor celor care se apropie de El prin meritele lui Cristos, înlocuitorul lor.
Poate că în aceste versete găsim un răspuns parţial la întrebarea atât de des întâlnită: „De ce a permis Dumnezeu să pătrundă păcatul în lume?" Răspunsul este că Dumnezeu a primit mai multă slavă şi omul a primit mai multe binecuvântări prin jertfa lui Cristos, decât dacă păcatul nu ar fi pătruns niciodată în lume. Noi suntem mai câştigaţi în Cristos decât am fi putut fi vreodată în Adamul căzut. Dacă Adam nu ar fi păcătuit niciodată, el ar fi beneficiat de viaţă permanentă pe pământ în Grădina Eden. Dar el n-ar fi avut perspectiva de a deveni un copil răscumpărat al lui Dumnezeu, moştenitor al lui Dumnezeu sau comoştenitor cu Isus Cristos. El nu avea nici o făgăduinţă că va avea parte de un loc în cer sau că va fi cu Cristos şi ca El, în veci de veci. Binecuvântările acestea se capătă doar prin lucrarea răscumpărătoare a lui Isus Cristos Domnul nostru.