Contestatarul evreu vine în acest punct cu un argument pe care îl consideră zdrobitor: Dacă evanghelia harului ne învaţă că păcatul omului face posibilă o şi mai mare manifestare a harului lui Dumnezeu, atunci nu sugerează asta că noi ar trebui să continuăm să păcătuim, pentru ca harul să se înmulţească şi mai mult?
Iată variantă modernă a acestui argument: „Tu spui că oamenii sunt mântuiţi prin har, prin credinţă, fără lege. Dar dacă tot ce trebuie să faci pentru a fi mântuit este să crezi, atunci poţi continua să trăieşti în păcat." Conform acestui argument, harul nu constituie o motivaţie suficient de mare pentru a trăi o viaţă de sfinţenie, ci oamenii trebuie puşi sub constrângerile legii.
S-a făcut sugestia utilă că în capitol găsim patru răspunsuri la întrebarea: Să continuăm să păcătuim? după cum urmează:
1. Nu poţi să continui să păcătuieşti, întrucât acum eşti unit cu Cristos. Nu este raţional (versetul 1-11).
2. Nu mai este nevoie să trăieşti în păcat, întrucât dominaţia păcatului a fost zdrobită prin har. Acesta este elementul „apel" (versetele 12-14).
3. Nu ai voie să mai trăieşti în păcat, întrucât păcătuind ai lăsa din nou păcatul să fie stăpânul tău. Acesta este elementul „poruncă" (versetele 15-19).
4. Nu cumva să mai păcătuieşti, întrucât păcătuirea te duce la dezastru. Acesta este elementul „avertizare" (versetul 20-23).