În versetul 18 apostolul s-a referit la sclavii neprihănirii, dar şi-a dat seama că cei care trăiesc în neprihănire nu mai sunt sub robie. „Neprihănirea practică nu este sclavie, decât atunci când vorbim în felul oamenilor." Cei care practică păcatul sunt sclavii păcatului, dar cei pe care îi eliberează Fiul sunt liberi cu adevărat (Ioan 8:34,36).

Pavel explică că, prin folosirea analogiei cu sclavii şi stăpânul el vorbeşte omeneşte, adică foloseşte o ilustraţie luată din viaţa de toate zilele. El procedează astfel din pricina slăbiciunii firii lor - cu alte cuvinte, datorită neputinţei lor intelectuale şi spirituale de a înţelege adevărul, atunci când acesta este prezentat în termeni generali. Adevărul adesea trebuie să fie ilustrat, pentru a deveni inteligibil.

Înainte de convertirea lor, credincioşii îşi dăduseră trupurile lor, să fie sclavi ai tuturor formelor de necurăţie, dedându-se la tot felul de răutăţi. Acum ei trebuie să dedice aceleaşi trupuri ca sclavi ai neprihănirii, pentru ca vieţile lor să fie cu adevărat sfinte.