Botezul cu apă e o demonstraţie vizuală a botezului în Cristos, prin care credinciosul este înfăţişat scufundându-se în apele întunecate ale morţii (prin persoana Domnului Isus), acest botez zugrăvind şi noul om în Cristos, care iese din apă, pentru a trăi de acum încolo noua viaţă în Cristos. Într-un fel, am putea spune că atunci când se botează, credinciosul asistă la funeraliile vechiului său eu. Când intră sub apă, el spune: „Tot ce eram, ca fiu păcătos al lui Adam, a fost dat morţii pe cruce." Iar când iese din apă, el spune: „Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine" (vezi Galateni 2:20).
Conybeare şi Howson afirmă că „pasajul acesta nu poate fi înţeles dacă nu ţinem seama de faptul că botezul în perioada primară a bisericii se făcea prin cufundare în apă."
Apostolul continuă apoi, afirmând că învierea lui Cristos ne învredniceşte să umblăm în înnoirea vieţii. El afirmă că Cristos a fost înviat din morţi prin gloria Tatălui. Asta înseamnă că toate perfecţiunile divine ale lui Dumnezeu - dreptatea Sa, dragostea şi justiţia - cereau ca El să-L învie pe Domnul Isus Cristos. Având în vedere calităţile excelente ale Persoanei Mântuitorului, nu ar fi fost în concordanţă cu caracterul lui Dumnezeu să-L lase pe Mântuitorul în mormânt. Şi astfel, Dumnezeu L-a înviat. Iar noi, întrucât suntem identificaţi cu Cristos prin învierea Sa, putem şi trebuie să umblăm în înnoirea vieţii.