Noi mărturisim prin botez că omul nostru cel vechi a fost răstignit cu Cristos. Omul nostru cel vechi se referă la tot ce eram în calitate de copii ai lui Adam - eul nostru vechi, nenăscut din nou, neregenerat, cu toate obiceiurile şi poftele sale vechi. La convertire noi ne dezbrăcăm de omul vechi, îmbrăcându-ne cu omul nou, ca şi când am lepăda nişte haine murdare, îmbrăcându-ne cu haine curate, fără nici o pată (Coloseni 3:9,10).
Răstignirea omului vechi pe crucea Golgotei înseamnă că trupul păcatului a fost scos din funcţie. Trupul păcatului nu se referă la trupul fizic, ci înseamnă păcatul care sălăşluieşte înăuntru, personificat printr-un tiran, care domină persoana respectivă. Trupul acesta al păcatului a fost dezbrăcat de puterea lui adică anulat sau făcut inoperant, deposedat de controlul ce-l deţinea asupra noastră. Ultima propoziţie din frază arată că acesta este sensul: ca să nu mai fim robi ai păcatului. Tirania păcatului asupra noastră a fost zdrobită.