Acum apostolul descrie lupta ce se poartă înăuntrul credinciosului care nu cunoaşte adevărul identificării sale cu Cristos prin moartea şi învierea Sa. Este conflictul dintre cele două firi, prezent în cel care urcă pe Muntele Sinai, căutând sfinţirea. Harry Foster explică:
Iată un om care încerca să realizeze sfinţenia prin eforturile sale personale, luptându-se din răsputeri să împlinească poruncile „sfinte, neprihănite şi bune" ale lui Dumnezeu (versetul 12), doar pentru a descoperi că, de fapt, cu cât se luptă mai mult, cu atât mai tare se înrăutăţeşte starea sa. Cu alte cuvinte, e o luptă sortită eşecului şi nu e de mirare acest lucru, căci nu stă în puterea naturii decăzute a omului să biruiască păcatul şi să trăiască în sfinţenie.
Observaţi abundenţa de pronume personale la persoana întâi: Eu, mine, meu, eu însumi, etc. În versetele 9-25 ele apar de patruzeci de ori (în versiunea engleză, n.tr.)! Cei care trec prin experienţa descrisă la Romani 7 trebuie să fi luat o doză excesivă de vitamina „Eu", căci ei sunt introspectivi până în măduva oaselor, căutând biruinţă în eul propriu - unde, desigur, biruinţa nu poate fi găsită!
Ce trist e că majoritatea psihologicilor creştini de astăzi îndreaptă atenţia pacienţilor lor asupra lor înşişi, făcând să sporească problemele acestora, în loc să le uşureze necazurile. Oamenii trebuie să ştie ci au murit cu Cristos şi au înviat cu El, pentru a umbla în noutatea vieţii. În acest caz, departe de a mai încerca să amelioreze condiţia firii vechi, ei o vor da la moarte, răstignind-o acolo unde a fost răstignit Isus.
Descriind lupta ce se dă între cele două naturi, Pavel afirmă: ce fac nu înţeleg. Cu alte cuvinte, el are o personalitate dublă - un gen de „doctorul Jekyll şi domnul Hyde" (aluzie la protagonistul nuvelei Ciudata poveste a doctorului Jekyll şi a domnului Hyde, de Robert Louis Stevenson, n.tr.). El se pomeneşte că se complace în lucruri pe care nu doreşte să le facă, şi practică lucruri pe care le urăşte.