Nu poate fi progres pe planul sfinţeniei, până nu am învăţat ceea ce a învăţat Pavel aici - că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea. Firea înseamnă aici natura rea, stricată şi coruptă pe care am moştenit-o de la Adam şi pe care continuă s-o posede fiecare credincios. Ea este sursa oricărei - acţiuni rele pe care o săvârşeşte cineva. În ea nu se găseşte nimic bun.
Când ne-am însuşit acest adevăr, El ne va izbăvi de a mai privi vreun lucru din natura noastră veche ca fiind bun. Ne va izbăvi de greşeala de a ne ocupa de noi înşine. Căci nu este nici o biruinţă în introspecţie. După cum a afirmat acel sfânt din Scoţia, Robert Murray McCheyne: „Pentru fiecare privire pe care o îndreptăm asupra noastră ar trebui să privim de zece ori la Cristos."
Pentru a confirma zădărnicia firii vechi, apostolul se tânguie că deşi are dorinţa de a face ceea ce este bine, nu are în el însuşi resursele de a transpune în practică dorinţa sa. Desigur, problema lui este că aruncă mreaja în interiorul bărcii!