Dar păcatul, profitând de poruncă, a produs în mine tot felul de dorinţe rele. „Dorinţele rele" înseamnă pofte. Când legea interzice tot felul de pofte, natura stricată a omului îl aţâţă cu atât mai mult să transpună în practică aceste dorinţe rele. De pildă, legea spune, în esenţă, cam aşa: „Să nu-ţi plăsmuieşti în mintea ta tot felul de relaţii sexuale plăcute. Să nu trăieşti într-o lume a fanteziilor sexuale." Legea interzice complacerea în gânduri senzuale, murdare şi întinate. Dar, din nefericire, ea nu ne dă şi puterea de a le învinge. Şi astfel, urmarea e că oamenii aflaţi sub lege devin şi mai angrenaţi în această lume a fanteziei şi necurăţiei sexuale. Ei ajung să-şi dea seama că ori de câte ori se interzice săvârşirea unui act, cu atât mai mult va dori natura decăzută să-l săvârşească. „Apa de furat este dulce şi pâinea mâncată pe ascuns este plăcută" (Proverbe. 9:17).
Fără lege păcatul este mort - la drept vorbind. Natura păcătoasă este ca un câine adormit. Când vine legea şi spune: „Să nu faci acest lucru!", câinele se trezeşte şi face ravagii, săvârşind din plin tot ce este interzis.