Calitatea de membru în familia lui Dumnezeu îi conferă unui credincios privilegii nebănuit de mari. Toţi copiii lui Dumnezeu sunt moştenitori ai lui Dumnezeu. Desigur, un moştenitor va moşteni, în final, averea tatălui său. Exact acesta este sensul avut în vedere aici. Tot ce are Tatăl este şi al nostru. Noi nu am intrat încă în stăpânirea întregii moşteniri şi nu ne bucurăm încă deplin de ea, dar nimic nu ne va despărţi de această moştenire în viitor. Şi suntem co-moştenitori cu Cristos. Când va reveni EL să-Şi ia sceptrul guvernării universale, noi vom împărţi împreună cu El titlul de proprietate la toată bogăţia Tatălui.
Când Pavel adaugă cuvintele: dacă vom şi suferi împreună cu El, pentru ca să fim şi glorificaţi împreună, el nu face din suferinţa de erou o condiţie a mântuirii, după cum nu descrie un grup intim de credincioşi de elită, care au fost biruitori, ieşind învingători din mari suferinţe. Mai degrabă, el îi vede pe toţi credincioşii suferind alături de Cristos şi fiind cu toţii glorificaţi împreună cu Cristos. Prepoziţia dacă de aici are sensul lui „întrucât". Desigur, unii credincioşi suferă mai mult decât alţii, pentru cauza lui Cristos, ceea ce le va aduce un grad sporit de răsplată şi glorie. Dar toţi cei care Îl recunosc pe Isus ca Domn şi Mântuitor sunt văzuţi aici ca fiind confruntaţi cu ostilitatea lumii, împreună cu toată ruşinea şi ocara de care vor avea parte datorită faptului că sunt credincioşi.