Aici, recurgând la o îndrăzneaţă figură de stil, Pavel personifică întreaga creaţiune ca aşteptând cu îmfrigurare vremea când noi vom fi descoperiţi în faţa unei lumi înmărmurite ca fiii lui Dumnezeu. Asta se va întâmpla atunci când Domnul Isus va reveni pentru a domni iar noi vom domni împreună cu El.
Noi deja suntem fiii lui Dumnezeu, dar lumea nici nu ne recunoaşte, nici nu ne apreciază ca atare. Şi totuşi, lumea aşteaptă o zi mai bună. Dar acea zi nu poate veni înainte ca Regele să revină, pentru a domni împreună cu toţi sfinţii Lui. „Întreaga creaţie aşteaptă în vârful picioarelor, să vadă priveliştea minunată a fiilor lui Dumnezeu, luându-şi în primire moştenirea" (IBP).