Când Adam a păcătuit, fărădelegea lui nu a afectat doar omenirea, ci şi întreaga creaţie, atât cea însufleţită, cât şi cea neînsufleţită. Pământul este blestemat. Multe animale sălbatice mor de moarte cumplită. Maladiile afectează păsările şi animalele, precum şi peştii şi şerpii. Rezultatele păcatului omului s-au repercutat ca nişte unde de şoc la toate nivelele creaţiei.

Astfel, explică Pavel, creaţia a fost supusă zădărniciei, frustrării şi dezordinii, nu prin propria sa opţiune, ci prin decretul lui Dumnezeu, datorită neascultării primei căpetenii federale a omului.

Cuvintele în nădejde ce apar la sfârşitul versetului 20 ar putea fi puse în legătură cu următorul verset: „În nădejdea că însăşi creaţia va fi eliberată" (NASB).