Nici credincioşii nu sunt scutiţi de toate acestea. Deşi ei au roadele dintâi ale Duhului, care le garantează că în cele din urmă vor fi izbăviţi, totuşi şi ei suspină după ziua aceea de glorie. Duhul Sfânt însuşi este arvuna sau roadele dintâi. După cum primul mănunchi de spice mănoase constituie o făgăduinţă că va urma întreaga recoltă, tot aşa şi Duhul Sfânt este făgăduinţa sau garanţia faptului că vom avea parte de toată moştenirea.
Concret, El este chezăşia adopţiunii ce va veni, a răscumpărării trupului (Efeseni 1:4). Într-o privinţă, noi am fost deja adoptaţi (înfiaţi), ceea ce înseamnă că am fost plasaţi în familia lui Dumnezeu, ca fii ai Săi. Dar într-un sens mai deplin, adopţiunea noastră va fi desăvârşită atunci când vom primi trupurile noastre slăvite - ceea ce se numeşte în Scriptură răscumpărarea trupului nostru. Duhul şi sufletul nostru au fost răscumpărate deja, iar trupurile noastre vor fi răscumpărate cu ocazia Răpirii (1Tesaloniceni 4:13-18).